Ce inseamna Scoala de Iluminare a lui Ramtha pentru mine


Libertate. Oare cât de multă există? Câtă voinţă am, atata libertate trăiesc. Acum ştiu asta, şi ştiu că totul e alegere. Iar unele mă pot elibera, mă pot învăţa, eu pot creşte, eu mă pot cunoşte pe mine. Iar alegerile m-au dus la aventuri la care doar visam, citeam despre ele, şi acum le-am găsit, însă doar dincolo de zidul obişnuinţei; am invitat situaţii în realitatea mea astfel încât provocările să fie atât de mari cât să ştiu că mass to mass e imposibil să reuşesc.

Aşa am învăţat să construiesc o imagine sau un simbol al visului meu, şi să o menţin indiferent de realitatea materială curentă (căci, până la urmă, cum ar putea visul exista deja ca experienţă, în realitate solidă, şi să fie încă un vis neîmplinit dar care merită visast?), indiferent de cât de ilogic sună, şi mai presus de îndoială. Am devenit imaginea, şi i-am dat drumul. Va veni. Ştiu. Şi vine. Şi e mult mai superb şi am învăţat mult mai multe decât mi-am imaginat la început.

Şi dacă ar fi doar o coincidenţă, dacă nu aş fi eu sursa acestei experienţe cu totul deosebite – cum ar putea altcineva să ştie ce e cel mai bine pentru mine, dacă nu eul meu adânc cu care astfel iau legătura? Cum ar putea altcineva să îmi cunoască călătoria atât de îndeaproape încât să îmi ofere mereu următoarea uşă?
Şi până la urmă de cât de multe “coincidenţe” am nevoie până accept că de la mine a venit, a început în mintea mea, “doar” ca idee, iar ideea a devenit materie…

Poate în societatea curentă asemenea experienţe, gânduri, stiluri de viaţă sunt respinse sau privite cu teamă/invidie, şi cu siguranţă călătoria aceasta nu se întâmplă în cadrul limitelor acesteia, şi da a fost nevoie să renunţ la ideea de a fi acceptată în cadrul ei, dar comparat cu ceea ce am acum, nimic nu a fost o pierdere. Doar o alegere de a-mi împlini setea, şi a-mi accepta frumuseţea.

Ce înseamnă frumuseţea în cadrul acestor învăţături? Pentru mine înseamnă fiinţa. Fiinţa care are pasiune pentru viitor, fiinţa care îşi dă seama că la fel cum s-a visat întru o situaţie se poate visa întru o cu totul alta, fiinţa care găseşte pace şi linişte prin a fi impecabilă, care e însetată de provocări şi îşi găseşte bucuria (joy) în victorii asupra limitărilor. Iar limitările sunt pur şi simplu gânduri care aparţin zonei “nu pot”. Iar proverbul nostru îşi are sămânţa bine ascunsă, deşi e chiar la suprafaţă: nu există nu pot, numai nu vreau. Tu cât de multe vrei?

Asta am ajuns să învăţ prin provocări, concentrare (focus) şi experienţă, plictiseală poate, apoi auto-corectare, o idee nouă, focus şi experienţă nouă. Aşa am început să îmi visez viitorul, dar în acelaşi timp să îmi accept şi înţeleg trecutul pentru a-l putea elibera dintre gândurile mele. Am înţeles că tot ceea ce am trăit a fost pur şi simplu fiinţa pură dând viaţă unei iluzii, unei scene pe care libera voinţă a modelat-o după bunul plac pentru a vedea ce se întâmplă, a se cunoaşte pe sine, ce poate, cum e sa fie aşa, dar dacă ar fi altceva, şi apoi devine acel altceva. Asta înseamnă că tot ceea ce în societate e considerat demn de dispreţ, toate secretele pe care le au oamenii, ele nu sunt ceva “rău”, însă nici “bine”. Ele doar sunt, ca o etapă necesară.

Întâi trebuia să trăiesc tot ceea ce era de trăit cu cunoaşterea pe care o aveam, ca să mă pot întreba “oare există ceva mai mult?” Iar atunci de-a lungul drumului venea ceva mai mult, noi idei pe care le trăiam o vreme, apoi iar ma însetam şi mergeam la pârâu să mai beau, şi vedeam lucruri care au fost mereu acolo, însă nu am avut ochi să le văd. De ce să îmi tot fac griji şi să muncesc din greu pentru ceea ce îmi doresc, când pot fi împăcată cu mine însămi, bucuroasă în fiecare zi, cresc, învăţ, şi între timp visele mi se îndeplinesc.

Deci de ce merită să ai parte de această cunoaştere, “redată” de Ramtha? Dacă nu îţi doreşti mai mult, nu merită. Dacă există un gol în tine, pe care nici un bărbat, nici o femeie, nici o bogăţie nu îl poate umple, poate te vei opri aici pentru o clipă măcar, să vezi ce gust are apa asta. Poate îţi place.

Ce am câştigat, cum m-am schimbat? Poate nici nu m-am schimbat, ci ceea ce sunt acum am fost dintotdeauna. Curaj mai mare decât frica, curajul de a-mi împlini destinul, voinţa de a menţine un vis indiferent de cât timp e nevoie, bucuria de a dormi în pace noaptea pentru că astăzi am învăţat ceva nou şi am avut o experienţă nouă şi am avut gânduri de frecvenţă mai înaltă decât cele de ieri. Situaţii imposibil de rezolvat devin simple provocări prin care pot îmi pot înfrânge o teamă, un neajuns, o îndoială. Aici am aflat cum să fac asta, la ce mă pot aştepta dacă continui cu sinceritate, şi să accept că eu pot. Şi în fiecare zi pot mai mult.




[link]

[link]

[link]